Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare

Adresa: Satu Mare,  strada 1.Decembrie 1918   nr.11     tel: 0361-407511;   0261-768975    fax: 0361-407512     e-mail: cjcreatie@yahoo.com

Prezentarea Institutiei:

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare a fost reînfiinţat la 1 ianuarie 2005 iar din data de 8 aprilie 2005, funcţionează în imobilul din Satu Mare, str. 1 Decembrie 1918 nr. 11.

     Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, este o instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică şi conform legii are următoarele atribuţii:

a.     coordonează şi îndrumă din punct de vedere metodologic, în plan judeţean, activitatea aşezămintelor culturale,

b.     sprijină activitatea aşezămintelor culturale din domeniul formării formatorilor şi al perfecţionării personalului de specialitate,

c.     editează şi difuzează publicaţii în domeniul educaţiei permanente pentru reţeaua judeţeană a aşezămintelor culturale,

d.     realizează programe de educaţie permanentă în parteneriat cu instituţiile de specialitate din ţară şi străinătate,

e.     iniţiază şi sprijină proiecte şi programe de promovare a obiceiurilor şi tradiţiilor populare,

f.      propune zone de obiceiuri şi tradiţii populare protejate din cadrul judeţului,

g.     efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi meşteşugurile tradiţionale,

h.     iniţiază şi aplică programe pentru conservarea şi protejarea acestora.

Etnografia şi folclorul judeţului Satu Mare sunt reprezentative în cele trei zone distincte: Ţara Oaşului, Zona Codrului şi Câmpia Someşului, în care se găsesc aspecte caracteristice culturii, artei şi civiliza-ţiei populare româneşti, maghiare şi germane, cu tră-sături specifice, dar şi de influenta reciprocă.

Păstrători ai unor valori etno‑culturale autentice, oşenii au reuşit să transmită din generaţie în genera-ţie ceea ce are mai de preţ un popor: limba, portul şi datinile strămoşeşti.

Ţara Oaşului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica şi dansul specific oşenesc, care se desfăşoară privirilor în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunţi, hore, şezători, sâmbre, lăutul torturilor şi alte sărbători.

Portul oşenesc se distinge prin originalitate, colorit şi ornamentaţii.

Nelipsite oşanului sunt clopul împodobit cu mărgele sau pene şi straiţa ornamentată într‑o policro-mie deosebită cu motive geometrice sau vegetale. Pantalonii largi de vară sau cioarecii strâmţi şi gubele miţoase, negre sau albe, purtate iarna, se păstrează din vremea dacilor.

Portul femeiesc este caracterizat prin aceeaşi prospeţime, vioiciune şi originalitate: cămaşa viu co-lorată este lucrată în ornamente geometrice sau florale, iar şorţul înflorat, de obicei pe fond galben sau roşu. Deosebite sunt împletitura şi cununa de mărgele purtate de mirese.

Casa oşenească străveche este construită din lemn, cu acoperiş de şindrilă sau paie, înalt şi ţuguiat cu “tărnaţul” (pridvorul) sprijinit pe “suliţi” şi cu “vraniţa” (poarta mare de la curte) sculptată artistic în lemn de stejar.

De mare valoare artistică este ceramica de Vama, ornamentată cu motive geometrice, zoomorfe, antro-pomorfe într‑o cromatică dominată de brun închis, negru, verde sau roşu.

Ţara Oaşului şi‑a câştigat faima şi prin tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Dansurile oşeneşti “Roata” şi “Miresele” animate de ritmul sacadat al “ceterii”  (viorii), de “ţipurituri” (strigături) şi bătăi din palme, sunt inconfundabile.

Cea mai mare serbare câmpenească a oşenilor este “Sâmbra oilor”, legată de ocupaţia tradiţională a păstoritului, serbare ce se desfăşoară anual în luna mai şi simbolizează venirea primăverii şi ieşirea oilor la păscut. După “măsuratul laptelui”, începe ospăţul cu bunătăţi, “boace” şi ţuică de prune, după care se cântă şi se dansează.

A doua zonă etnografică, Codru, îşi are denumirea de la pădurile de fag şi de stejar existente aici până spre sfârşitul secolului trecut.

Creaţia materială şi spirituală a acestei zone se face remarcată îndeosebi prin arhitectura populară. Aici întâlnim originale şuri de dimensiuni monumentale, cu porţi decorate prin traforaj în relief cu elemente geometrice, florale, zoomorfe şi antropomorfe şi mai ales, renumitele biserici din lemn de la Corund, Soconzel, Stâna şi Bolda, datând din secolul XV I I I .

Dintre dansurile specifice acestei zone remarcabile sunt “Românescul”, “Codrenescul”,  “Scuturatul”,  “Ardeleana” şi “Bătrânescul”, dansuri dificile şi spectaculoase.

Elementele etnografice specifice se fac cunoscute prin “Festivalul anual al folclorului codrenesc”, care are loc la sfârşitul lunii august, într‑un pitoresc decor natural din pădurea Oţeloaia.

A treia zonă etnografică, care cuprinde cea mai mare parte a judeţului, respectiv centrul şi nord‑vestul acestuia este Câmpia Someşană.

Datorită influenţelor din mediul urban, tradiţiile specifice acestei zone s‑au pierdut treptat, păstrându‑se în unele sate câteva elemente de arhitectură, folclor şi port popular, specifice.

Portul maghiar, confecţionat din pânză de cânepă, se face remarcat prin pantalonii şi fustele plisate, iar cel german (şvăbesc), confecţionat în întregime din pânză ţesută industrial, prin sobrietatea culorilor.

Dansurile specifice acestei zone sunt “Ardelenele”, precum şi diferite variante de “csárdás” cum sunt: “Bagosi forgós” (Învârtita de la Boghiş), “Legényes” (Bătrânesc) şi “Leányos” (Joc de fete).

Cât priveşte dansul german, acesta se întâlneşte sun forma “Landler” şi “Polka”.